"Nimic nu-i mai plicticos decât un film moral."
"Aici numai guvernul are voie să interzică ceva, a spus. Suntem într-o ţară democratică."
"E nostim, a spus, după ce nu ne-au putut scoate cu gloanţele, ne scot acum cu o fiţuică lipită pe uşă."
Îl citesc pe Marquez cu porţia. Tot câte o cărticică, o povestioară, cât mai puţin. Mă înspăimântă gândul că la un moment dat o să se termine. Îmi place atât de mult stilul lui, plasticitatea şi vivacitatea care se regăsesc în operele sale. În mintea mea se derulează scenele cărţii ca un film, color, dar lipsit de sunet. Are un iz de cotidian, veridic şi banal, ornat cu realism magic. Cireaşa de pe tort o reprezintă stimulul pentru imaginaţie. Eu mă simt proaspătă după ce lecturez ceva de-al lui, mereu închid cartea cu zâmbetul pe buze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu